Cuprul

Cupru (arama) – element chimic, metal de culoare roşiatică, cu Z = 29, A = 64 aflat în grupa I B perioada a 4 – a, cu numeroase întrebuinţări în industrie.

Proprietati fizice:

• metal arămiu – roşiatic, cu densitatea egală cu 8, 96 g/cm³, având duritatea 3, mai mare decât al grafitului;

• bun conducător de căldură şi de electricitate;

• prezintă punct de topire ridicat (1083°C), ceea ce determină o restrânsă utilizare a sa ca metal pur;

• se poate alia uşor cu alte metale: Zn, Sn şi Ni, formând aliaje: alamă, bronz, cu proprietăţi îmbunătăţite şi puncte de topire mai scăzute;

• este foarte maleabil şi se poate lamina uşor.

Proprietati chimice:

• se combină cu clorul, sulful şi oxigenul, formând cloruri, sulfuri şi oxizi;

2Cu + O₂ = 2CuO

cupru -  oxigen -  oxid de cupru

Cu + Cl₂ = CuCl₂

cupru -  clor – clorură de cupru

• înlocuieşte unele metale din sărurile lor;

Cu + 2AgNO₃ = 2Ag+ Cu(NO₃)₂

cupru – azotat de argint – argint – azotat de cupru

• la rece, cuprul reacţionează cu acidul azotic concentrat, formând azotatul de cupru;

3Cu + 8HNO3 = 3Cu(NO₃)₂ + 2NO + 4H₂O

cupru- acid azotic – azotat de cupru – monoxid de azot – apa

• la cald, cuprul se combină cu acidul sulfuric concentrat şi rezultă sulfatul de cupru;

• sărurile de cupru reacţionează cu anumite metale, formându-se cupru, care se depune.

Utilizările cuprului:

• robineţi; cabluri electrice şi conductori; monezi;

• tablă pentru acoperişuri; plăci de circuite imprimate;

• confecţionarea de instalaţii, de site, radiatoarelor de maşini.